LITTERĆ
Multilingual literary magazine

Redactionale - Corespondenta - Zvonuri - Bârfeli - Impresii - Palavre - Politice

Pagina aceasta este deschisa tuturor celor care stiu sa scrie bine.

Corespondenta
Printre racilele mostenite de la comunisti, e si prostul obicei de a nu raspunde la scrisori, la mesaje electronice sau la faxuri. Domnul Tudorel Urian a raspuns unui mesaj electronic dupa sase luni. Dl Mircea Anghelescu nu a raspuns înca unei scrisori trimisa acum un an. Ambii domni lucreaza la Fundatia Culturala Româna.

Poetul si prozatorul A.S. caruia îi trimitem calde salutari, nu a raspuns unei propuneri de colaborare nici dupa sase luni, dar a acceptat avansul de $263.

Poetului si scriitorului  Georges Astalos îi transmitem pe aceasta cale multumiri si felicitari pentru promptitudinea corespondentei si pentru sprijinul acordat revistei noastre.

Mi se pare ca alegerea cântecului Desteapta-te Române ca imn national  a fost foarte fericita. Pacat ca românii dorm în continuare, unii pentru ca nu se pot destepta iar altii pentru ca nu vor si nu le pasa.  Drumul spre civilizatia europeana e spinos. Azi când schimbul de mesaje se face cu viteza luminii, în scumpa noastra tara corespondenta (si ideile?) se misca cu viteza unui car cu boi. E si o chestiune de buna crestere, domnilor.

Frati români, federalizarea va este singura salvare.  Ardealul,  Banatul, Moldova, Oltenia, Muntenia, ar trebui sa aiba guverne separate si sa formeze o federatie. Germania, Canada, USA, Elvetia, sunt state federale si credeti-ma, o duc bine. E adevarat ca pe lânga toate astea, oamenii lucreaza serios, si fura mai putin.  Centralismul duce la dictatura, la oprimarea majoritatii de catre o minoritate formata din politicieni.

Vorbind despre nivelul gândirii politicienilor români, ni se obiecteaza ca din Bucuresti cerul se vede altfel decât din Washington sau din Ottawa. Da, e adevarat, de aici cerul se vede mult mai bine pentru ca aerul nu e atât de poluat.    

Revista presei culturale
Cultura romana, incotro?

„Steaua", nr. 11-12.  O ancheta, sub titlul „Cultura romana, incotro?", potrivita, s-ar zice, pentru ultima editie dintr-un secol a unei reviste. Nu e chiar asa. Intrebarea anchetei ar trebui sa fie materia unei preocupari cotidiene.

Cel mai polemic este raspunsul Martei Petreu, care are dreptate sa-si reitereze punctul de vedere in privinta asumarii cu lasitate de catre mediile noastre intelectuale a petelor romanesti din... Soare (cazul Eliade etc.), dar exagereaza reluandu-si atacul asupra lui Nae Ionescu ca plagiator. Acest atac nu rezolva nimic.

Argumentul Martei Petreu este ca, odata dovedit ca plagiator, Nae Ionescu ar inceta sa mai fie considerat un model inca activ. Numai ca Nae Ionescu nu mai este un model pentru nimeni, azi. Si nu din pricina istoriei prezumtivului sau plagiat, ci pentru ca pozitia sa politico-teologica s-a dovedit de nesustinut. Cat despre afacerea plagiatului, ce s-a dovedit? Ca intr-un curs, nepublicat ca atare, profesorul de filosofie Nae Ionescu urma o schema de interpretare de imprumut. Ei si? Una e oralitatea de catedra, alta e pagina scrisa pentru publicare. Cum sa predai note de subsol de la catedra? In alta ordine de idei, Marta Petreu pune punctul pe i si aminteste o judecata a lui Ion Negoitescu: avem o literatura axiologic nematura pentru ca este neinteresanta etic. Livius Ciocarlie rezoneaza cu acest punct de pe i-ul grav din judecata lui Negoitescu si scrie: „Daca admiteam ca viata e o premiza necesara a creatiei, mi se pare improbabil ca din experienta de aproape cincizeci de ani a tuturor tarilor din Rasarit (pentru rusi, mai lunga) (...) sa nu rezulte o mare literatura".

Ei bine, iata ca, in ce ne priveste, nu rezulta si e improbabil sa mai rezulte. Cei care au trait experientele tragice ale acelor cincizeci de ani au dat doar memorialistica, iar cei care nu le-au trait (Marin Preda, de pilda) au descris experienta puscariilor politice ale comunismului romanesc cam ca in Misterele Parisului.   Nu avem perceptia tragicului din fenomenele istorice, se pare. Ori le politizam, ori le percepem anecdotic si pitoresc. Nici macar in zona de minima libertate de expresie pe care am exersat-o, istoriile din vremea colectivizarii, n-am avut talentul sa dam un roman de forta lui Ion.  Mai degraba, s-ar parea, vom sti sa exploatam memoria celor cincizeci de ani de comunism si inca o suta, inainte, printr-o politologie a esecurilor repetate ale modernizarii noastre.

Nu ar fi prea realist sa asteptam o renastere a romanului romanesc pentru simplul fapt ca simtul realitatii a devenit problematic, aici, la noi. Cati creatori de personaje am avut in cei cincizeci de ani? Cate personaje cu adevarat memorabile au dat optzecistii? Or, fara personaj, romanul nu rezista decat pe timpul unei singure lecturi.  Problema pusa, prea optimist, de Livius Ciocarlie se intoarce impotriva literatilor nostri romancieri de factura realista.

Ce au scris ei in acesti zece ani de deplina libertate de expresie? Unde este romancierul care sa fi inteles natura caragialiana a stalinistilor nostri, jocul dublu al constiintelor sub comunism, neantul etico-ideologic din acest joc, natura gangstereasca a puterii? Un Pulp fiction al Romaniei comuniste? Cine sa scrie un asemenea „scenariu"?   Romanul nostru s-a pervertit intr-atat in acei cincizeci de ani, cel realist, vreau sa zic, incat simtul realitatii a devenit, azi, o fictiune. O fictiune care, iata, a si ajuns sa conduca Romania de la presedintie, din ministere, din partide. ( I.B.)

Observam in scrisorile si in mesajele electronice ce ne vin din parte unor cititori români, o înspaimântatoare lipsa de informatie privind notiunile de baza ale societatii democratice occidentale. Fenomenul acesta este caracteristic tarilor foste comuniste din rasaritul Europei dar ni se pare mult mai pronuntat in Romania.  Concepte ca proprietate privata, libertatea de expresie, libertatea constiintei,  toleranta fata de idei si convingeri religioase,   raportul dintre stat si individ, nu sunt intelese sau sunt intelese in mod eronat, tendentios. Situatia României este cu totul exceptionala.  Tara noastra este singura tara latina care nu e si catolica. Aceasta explica in parte lipsa de contacte cu Apusul, lipsa de documentatie, lipsa de relatii individuale, o singulara conceptie despre lume si despre rolul tarii noastre in Europa si in lume.  Socot ca lectura si studiul aprofundat al unui document ca  Declaratia Universala a Drepturilor Omului, legea fundamentala a Natiunilor Unite, ar servi ca   introducere in intelegerea  unei lumi in care România are dreptul si tinde sa patrunda.  In numeroase tari din Europa, Africa, Asia, studiul acestui document este obligatoriu in institutiile de invatamant de toate gradele.  Ar putea fi introdus si in scolile din tara noastra.  N-am avea decat de castigat.
 

Razboiul din Irac

Dna Irina Vasiliu din Viena ne scrie:
Cei care protesteaza impotriva  guvernului Bush si guvernului Angliei, ar trebui sa inteleaga motivul real al actiunilor militare din Irac.  Sadam Husein se vede si ar vrea sa devina unificatorul si conducatorul intregii lumi islamice. In acest scop are nevoie de arme cu care sa sperie pe cei ce i s-ar opune. Ajuns destul de puternic, i-ar fi usor sa cucereasca tari  vecine si sa dicteze o actiune comuna, impotriva Occidentului  crestin.  A incerct sa ocupe Iranul si nu a reusit. A incercat sa ocupe Kuweitul si nu a reusit.  Lasat in pace, ar reusi in cativa ani, poate doi sau trei, sa devina conducatorul tarilor arabe  unificate intr-un sistem politic unic. Atunci islamul ar putea porni sa atace lumea crestina. Ar dicta pretul petrolului si nimeni nu ar indrazni sa i se opuna. Pacifistii de azi, nu ar mai fi atat de activi daca s-ar gandi ca petrolul i-ar costa zece euro galonul.  Sadam ar putea dicta cursul dolarului, desfiintarea taxelor vamale pentru produsele arabe, ar santaja America si Europa, care ar fi nevoite sa i se supuna.  Ar fi o lume mai buna daca in locul democratiilor de azi, am trai intr-un sistem bazat pe principii islamice fundamentaliste?  Nu-l aparati pe Sadam, aparati-va pe voi!! Pana nu e prea tarziu, naivilor.

(Dna Vasiliu este profesoara de sociologie la universitatea internationala din Graz. email: irvasiliu@yahoo.com.   

27 Martie 2003

Pagina dedicata Regelui Mihai I al Romaniei

Mihail Eminescu, opera completa 

Home  Romanian  Diaspora